liceu, cimitir al tineretii mele

De maine gata. De maine nu mai chiulesti pe motive stupide, pui si tu mana pe o carte, faci o tema, bei doar in weekend. De maine nu mai faci glume proaste la ore si nu te mai certi cu profa. Oricum ea o sa aiba intotdeauna ultimul cuvant si n-o sa te inteleaga niciodata, deci ce rost are? Nu ti-ai mai vazut de mult mama zambind si stii exact ce trebuie sa faci pentru asta, deci deschizi un caiet. Te enervezi cand te gandesti ca in clasa a saptea citeai de doua ori ceva si retineai, si acum nu mai poti sa inveti nimic. Sa fie berea, sa fie lipsa de exercitiu, nu mai conteaza. Oricum in jurul tau sunt o gramada de elevi mult mai prosti ca tine, dar cu media mult mai mare. Totusi tie nu ti-a placut niciodata sa te conformezi. Si atunci ce faci?

Te consolezi cu ideea ca esti tanar. Ai timp. Inca ai timp... Oricum nici tu nu stii exact cine esti si ce vrei de fapt.

nu se mai fac pokemoni ca pe vremuri :(

Faceam eu fericit zapping pana cand am ajuns pe un post italian. Si acolo, Pokemon. La inceput am avut dubii, o fi... Ce pla mea de pokemoni sunt astia, frate? In tineretile mele eram in limba dupa Pokemon. Tin minte ca odata am ratat un mitting aviatic la Kogalniceanu ca sa sufar alaturi de Ash care il lasase pe Charizard pe insula charizarzilor. Ca sa nu mai zic de cornurile Pokemon si faimoasele albume :x ah, copilarie. Dar sa revenim:
Si astia i-am gasit fara prea mare efort, sunt sigur ca sunt si altii mult, mult mai urati acolo undeva. Pareri, idei, impresii, opinii